Au trecut și alegerile, locale și europarlamentare, la cum sunt rezultatele te-apucă ”arsurile gastrice”, încercând să le ”rumegi”, din acest motiv recomand acest remediu: Trei sau patru biscuiți la o linguriță de miere și un păhărel de țuică de bună calitate, dacă nu vă trece, puteți repeta rețeta până vă trece, să nu ajungeți în septembrie bolnăviori, după, dacă vă apucă iar, repetați rețeta.😎😂

Eu mă dau jos din trenul vieții, într-o gară oarecare, iar pe locul eliberat las un bilet : ”A mea minte e-n stare gravă, mereu îmi șoptește: Mai rabdă, totu-i fără grabă…”

Decât să am arsuri gastrice, mai bine rămân cu capu-n nori, căci cu el pe umeri obosesc.😂😇

Oaza-n care eu trăiesc, gândul care stă și-ascultă, a construit o poartă prin care eu văd lumea, are un zăvor, o trecere-n timpul cel grăbit, la răsărit și asfințit. El, gândul, e plin de chei în buzunar, pentru fiecare vis, trăire, simțire și sentiment, m-a învățat mereu să fiu un om mai civilizat și echilibrat, cu simțul umorului, cu verticalitate, cu istețime și bune maniere. Dar când poarta se blochează și nu se potrivește cheia, luată la-ntâmplare, las zăvorul nemișcat și-mi sădesc orhidee, le leg de-al meu suflet și numai fraternizez cu nimeni.

C-un vârf de creion și-o coală albă de hârtie, scriu bucăți de Om, un elogiu ție, mie, prin jocul de cuvinte, am să te apăr c-un scut de rânduri, cât mai colorat dar fără gri, ritm de viață vibrând-n culori vii… E păcat să aștepți alte vieți să devii Om, fără zâmbetul pe față și gânduri ce zbor, iubind.

Ce contează ce nu e, când iubirea are zbor?

Unii oameni doar doresc, au nevoi prea multe, nu iubesc, vor ceva dar nu știu ce, caractere toxice, alții nu sunt triști, nu au frică, au și haz, te ajută la necaz, nu îți cer nimic în schimb, lângă ei îți e ușor, suntem noi fără de griji, zâmbet, râset, plâns, tot ce sufletul a strâns, mai sunt raze și răzlețe printre nori, dacă cu iubirea zbori.

Tu, cel care mă cerți mereu, cu gândirea-ți îngustă, căutând mereu gâlceava, însă nu răspunzi la simple întrebările… Câte zile să mai treacă să-nțelegi cât de peticit e-al tău suflet, o reflexie-n a ta gândire cu cioburi vechi plină? Uiți fără de milă că exiști, așa cum ești? Unde ești, în care viață paralelă te ascunzi? De ce uiți de-al tău suflet când în altele pătrunzi?

Ești pierdut în labirintul celor care văd doar rău? Fii bărbat, nu cârpă!!

Sunt un AlbAtros de modă veche, încerc să fiu cât pot de-amabil, știu că unele cuvinte unora nu le sunt pe plac, nu-i voia mea să fiu ca ei când trebuie și-mi cer scuze dacă-i copiez, de greșesc, primesc cu drag niște acuze, nu-mi plac prea multe artificii și nici vorbe-n vânt fără temei…

Un ”câne” cam indiscret, ce stă prost cu intuiția, stă pe labe gânditor ziua-ntreagă, în ogradă dând din coadă, căutând pe ici pe colo câte-un os de ros, chiar de-i mic îl vrea mai mare, latră-atât de mult și tare ajungând să-i fie foame, sare-n sus se învârtește, pentru fapta lui cea ”mare”, are dreptul la mâncare…

Latră mult și ”bine” la tine dacă-l întâlnești, când vrei să-l potolești trimițându-l în coteț, repede-și arată colții.

Căţeluş poznaș, de mâncare nu-ți mai dau, ai avut destul de ros, acum latră unde vrei și unde poți, nu la ușa mea!!

Se întorc iar promisiunile ce creează iluzii
vin din vârful
degetelor de la picioarele stângi
tema gândului așternut dintr-un motiv
de regulă neînțeles fiind cam nătâng
niciodată fraza n-ajunge-n inima din piept
mereu derapează spre stână sau spre dreapta…

Din vârful ”muntelui” vine mereu un zvon
de promisiuni ca o briză dintr-o mare agitată-n care plutesc bărcile vieții
cu speranțe deșarte visând la rufele întinse pe sârmă
când ideile țipă sub picioarele aleșilor
spre dezamăgirile celor care votează-n zbor fără de aripi
în simfonia adevăratei vieți compusă de virușii amețiți
ai celor ce ne conduc.

Când acceptăm un om nu-i putem amputa bucăţi de suflet, îl luăm aşa cum e.

Ileana Vulpescu

Nu invidiez pe nimeni, deoarece îmi voi trăi viața așa cum vreau s-o trăiesc.

Ryan Lochte

Adevărata valoare a unui om este felul în care tratează pe cineva de la care nu poate obține ceva în schimb.

Într-o lume în care relațiile adevărate sunt, adesea, trecute cu vederea sau neglijate, acest mesaj vine să ne amintească că:

Trei lucruri în viață care nu se întorc niciodată: timpul, vorbele și șansele.
Trei lucruri care te pot distruge: minciuna, orgoliul și invidia.
Trei lucruri pe care nu trebuie să le pierzi: speranța, răbdarea și onestitatea.
Trei lucruri de mare valoare: familia, iubirea și prietenia.

A-ți aminti înseamnă a trăi în trecut, flămând de prezent, conștient de faptul că viața:
Este momentul nici trecut, nici viitor. Este pentru a savura amintirile dulci trăite. Este, de asemenea, să simți neplăcerea din interior în colțul sufletului pentru a vedea răsăritul, calea omenirii. Este să iubești veșnic și să ai oameni întipăriți în inimă, să simți emoția zilei de ieri și de azi, într-o mașină a timpului în care să ai un univers al adevărului, să rupi prin trăiri vălul celor stabilite și să ajungi în leagănul unei noi vieți ce ți se potrivește.

Din păcate astăzi oamenii judecă prea mult, dar înțeleg și simt prea puțin.

Printre gânduri, sufletul vibrează și trece de hotarul trăirilor terestre, petrecând timpul-n șoapte, vise și speranțe până când se trezește-n realul zbuciumat.

Avem nevoie să ne impunem când vedem situații incorecte, minciunile constante și manipularea scad încrederea, căci, unii mint de-ngheață apele, cum se spune, având ca prioritate propriul lor câștig, firesc, nu se gândesc la golul lor sufletesc.

Gânduri, gânduri în vremuri rătăcite, pe culmi de timp s-au destrămat și trezindu-ne la realitate, amestec de iubire și regrete, te-ntorci ușor, ușor în al tău interior unde soarele răsare, răspândind în largul zării o Lumină, antidot al recreării ocolind un gri-amar, șervețel de buzunar.

Nici nu știm dacă se poate, timpul vine te-nconjoară și privind așa, mai rațional, a fost, vine și-a trecut prin mănunchiul nostru sufletesc.