Recent Valentin Lazea a publicat o analiză foarte interesantă care arată foarte clar că NU poate crește spectaculos PIB-ul potențial. Analiza este disponibilă aici (Link). În esență domnul Valentin Lazea are incontestabil dreptate ”Caeteris paribus”, adică atât timp cât nu se schimbă semnificativ variabilele de mediu exterioare ecuației.
Din fericire, orice funcție prin care am încerca să determinăm viitorul are dincolo de factorii cunoscuți din trecut un coeficient să-i zicem”ϵ ” un factor de eroare care însumează toți factorii necuantificabili, aparent irelevanți, în modelul matematic de prognoză. Putem măcar spera?
Cum poate crește PIB potențial?
Pornim de la definiția PIB potențial:
- PIB-ul potențial reprezintă nivelul estimat al producției economice pe care o țară îl poate atinge atunci când utilizează toate resursele disponibile la capacitatea lor maximă, fără a genera presiuni inflaționiste.
- PIB-ul potențial este nivelul estimat al producției unei economii în condițiile unei utilizări normale a resurselor sale, cum ar fi capitalul, forța de muncă și tehnologia disponibilă.
Din punct de vedere al PIB potențial simplificând la maxim lucrurile este dependent de resursele umane, de dimensiunea și modul de utilizare a capitalului. Rezultă patru direcții posibile de creștere a PIB-ului potențial care sunt de natură internă:
- Creșterea cantității de resurse umane active. În practică asta înseamnă importul de forță de muncă din Ucraina, Moldova, Nepal, Bangladesh, Filipine, Pakistan, India, sau orice țară care exportă forță de muncă. Ar fi ideal să aducem înapoi românii din Europa, dar, este cam greu ca firmele noastre să ofere condiții de muncă și salarizare competitive.
- Creșterea productivității muncii prin management (fără resurse de capital suplimentare). Asta înseamnă un management al talentelor, să se folosească oamenii potriviți la locul potrivit.
- Creșterea producției prin creșterea vânzărilor. O orientare spre piețe mai riguroasă, astfel încât producția să fie calitativ și valoric competitive. În esență vorbim de dezvoltarea funcțiunii de marketing a companiilor românești.
- Creșterea productivității capitalurilor prin adoptarea de tehnologii performante.
La aceste patru direcții de bază aș adăuga două mai puțin evidente și poate mai complexe:
- Restructurarea statului și mutarea din sfera publică în sfera privată a unor activități. Termenul uzual folosit pentru acest proces este privatizare, doar că în acest caz ne referim la sfere care nu sunt tradițional private în România. De exemplu se poate crește ponderea învățământului privat, sfera asigurărilor de sănătate și a pensiilor private, sfera serviciilor de sănătate private.
- Simplificarea și eficientizarea proceselor de punere în exploatare a zăcămintelor (petrol, gaze, pământuri rare, metale, etc). Numai ramura extractivă de petrol și gaze are potențialul de a genera producție cu valoare ridicată cu un număr de angajați minuscul comparativ cu valoarea produsă.
Dincolo de opiniile mele, sunt ferm convins că o mulțime de oameni din România ar putea completa și îmbunătăți lista de soluții. Dar, există o resursă care nu este cuantificabilă și care trebuie fie menționată, determinarea.
Am putea crește PIB-ul potențial?
PIB-ul potențial, ca și PIB-ul ca orice alt indicator sunt o reprezentare statistică a unui mediu economic. Ele pot fi privite ca fenomene aproape naturale, ca și cum economia s-ar mișca după regulile ei, forța imensă a pieței fiind mai presus de forțele intervenționiste.
Aici intervine marea dezbatere care lipsește din campania electorală a anului de grație 2024. Ar trebui să existe două poziții alternative: dezvoltarea prin descătușarea de intervenția statului (Dreapta) și dezvoltarea prin intervenția masivă a statului (Stânga). Acestea sunt cele două puncte de vedere alternative care ar trebui să aibă exponenți, argumente pro și contra, și, după alegeri, administratori capabili să implementeze cu determinare una dintre cele două direcții. În esență oricare dintre cele două direcții, aplicate corect și foarte serios are potențialul de a genera același rezultat.
Întrebarea devine, cel puțin în acest an, este dezvoltarea economică un subiect real și serios de campanie? Nu am deloc senzația că ar fi un subiect real de campanie. Unii se laudă cu creșterea economică, alții acuză inflația ridicată. Unii se laudă cu creșterile de pensii alții acuză deficitul. Nu prea văd direcții alternative economice, mai ales în esența lor.
Pe de altă parte, fără dezbatere, decizia a fost deja luată, direcția este intervenția masivă a statului. Această decizie a fost luată prin PNRR, care este un mecanism de intervenție absolut masiv, și în privința căruia am rezerve pornind de la proiectarea lui la nivel de UE, elaborarea judicioasă la nivelul României, și mai departe execuția.
De dragul raționamentului intelectual, cum s-ar dezvolta economia României, și cea a UE de altfel, cu un sistem statal mai liber, mai puțin restrictiv, și cu o orientare minim sau deloc intervenționistă? Ce s-ar întâmpla dacă piața energiei at fi eliberată de barierele legale de intrare pe piață, de restricțiile de mediu, dacă agricultura ar fi complet golită de subvenții și, concomitent taxat echivalentul subvențiilor la toate produsele de import?
Tot de dragul raționamentului intelectual, ce efect ar avea o intervenție masivă în formarea forței de muncă cu cursuri finanțate de stat la toate nivelurile, pentru toate profesiile, cu cursuri proiectate și evaluate de angajatori și doar certificate riguros de stat? În fond asta ar însemna o subvenționare a productivității muncii. Aș pune ca criteriu de prioritate pentru firme plata de impozit pe profit și impozit pe dividende și ca criteriu de eligibilitate plata de impozit pe venit de salariați.
Cum ar fi să combatem exportul valorii adăugate de multinaționale prin avantaje cumulative? Cu cât plătește o multinațională mai multe impozite în România, cu atât beneficiază de mai multe avantaje, ca în exemplul de mai sus? Probabil doar o ajustare a prețurilor din decontările intra-grup ar fi suficientă pentru a schimba dramatic valoarea PIB-ului, dar poate și volumul activității localizate în România , și implicit numărul de angajați locați de grupuri multinaționale în România.
Eu lansez idei, dar sunt mult mai mulți oameni în țara asta, cu idei mult mai bune ca ale mele. Fără o dezbatere reală și constructivă nu pot ieși în față ideile și oamenii care ar putea realmente aduce modificările de fond necesare atunci când vrem realmente să creștem economia, măsurată oricum.
Concluzii
Domnul Valentin Lazea are incontestabil dreptate. PIB-ul potențial nu poate crește ca Făt Frumos din poveste. Motivul nu este atât de mult legat de structura internă și legile interne ale economiei, cât de capacitatea societății noastre de a furniza o conducere și un sistem administrativ suficient de performant. Îmi doresc să apară de undeva niște leaderi și un context în care să se dovedească că a greșit.
Pe de altă parte, chiar dacă o conducere ar fi în esența ei competentă și chiar performantă, mă îndoiesc că societatea noastră ar avea capacitatea de a recunoaște acest lucru și de a susține și valorifica acest lucru.
România este departe de nivelul de dezvoltare la care costul marginal al creșterii de productivitate este prohibitiv. Încă se pot lua măsuri cu impact major și costuri comparativ mici.
Teoretic, aproape orice ar fi posibil, dacă ar fi o guvernare determinată să obțină rezultate, care ar reuși să mobilizeze societatea, dar practic, asta este improbabil.
Piramidele sunt o imposibilitate teoretică. Este complet improbabil să apară în mod natural piramide. Dar, se pare că a existat cândva, departe, o guvernare care a vrut piramide și a obținut piramide. Oamenii sunt capabili de lucruri incredibile, dar, trebuie să fie mobilizați în direcția respectivă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Ma bucur ca cineva isi face ginduri despre aceste aspecte. si desigur multe idei sunt perfect valabile.
Dar, incerc si eu sa particip. Chiar aseara am vazut o analiza la TV german legat de birocratie. Se spunea ca la vinzarea unei chifle 40% din costuri sunt birocratie. De ex- brutariile sunt nevoite sa faca o tona de documente, prin care sa dovedeasca originea griului, a consumului de energie eco, a substantelor folosite, a transportului, chiar si soferii de chifle trebuie atestati speciali etc. brutariile trebuiau chiar sa dovedeasca ca nu au angajati teroristi. Desigur acestea inseamna bani, multi bani!
S-a infiiintat o comisie germana, din mari specialisti f bine platiti, care au cercetat vreo doi ani si au ajuns la concluzia ca se poate reduce masiv birocratia prin reducerea timpului de pastrare a documentelor de la 10 la 8 ani.
Incontestabil am importat si birocrație și intervenționism din UE si Germania. Cu mențiunea că birocrația noastră este mai puțin eficientă ca cea germană.
scuze, dar mi-e greu sa inteleg ce poate insemna „eficienta” atunci cind vorbim de birocratie?
Birocratia poate fi eficienta numai daca exista intr-o forma minimala.
Eficienta birocrației poate fi privită din multe puncte de vedere. Un punct de vedere este promptitudinea, rapiditatea și corectitudinea răspunsului la solicitările care le primește. Un alt punct de vedere este calitatea și comprehensibilitatea informațiilor care le generează. Un alt punct de vedere poate fi costul raportat la obiective.
Birocrația este un rău inevitabil necesar. Un ultim punct de vedere pe care o sa-l menționez este că eficiența birocrației constă în invizibilitatea ei, O birocrație eficientă este complet invizibilă, nu se simte, nu deranjează, este perfect integrată în societate,
va dau un exemplu (da’ e secret, nu mai spuneti la nimeni !); in chestiunea atat de arzatoare a avizelor si autorizatiilor, cineva a avut bunavointa si bunele intentii sa modernizeze legea introducand posibilitatea de a obtine autorizatie de constructie direct de la minister pentru proiecte de interes national, desigur, in scopul accelerarii procedurilor, care la nivel local s-ar putea impiedica din te miri ce motive minuscule; obtii frumusel autorizatie de la UAT si ajungi sa nu ti-o recunoasca ministerul ! ca si decelerarea e tot o acceleratie, nu ?
birocrație=putere excesivă a administrației. Definitiile in engleza mentioneaza ca birocratia este un sistem de organizare in care deciziile sunt luate de indivizi ce nu au fost alesi, in mod presupus democratic, cum e in Rusia cu alegerile, par example. Oh, SUA, Brandon ales tot democratic…well…
„Rau necesar”, „invizibil”, e daca avem ochelari polarizati. Birocratia are culoarea neagra. Mai vede cineva culoarea alba…aceasta e intrebarea.
Vrem o patalama. O certificare, confirmare oficiala, o stampila, mazgaleala. Pentru ca nu stim altceva. Un nenea functionar public sa ne dea. Pentru ca noi vrea. Sa ne dea.
@Bursucul
Nu e atât de simplu. Activitatea organizațiilor de dimensiuni mari este foarte complexă și necesită sisteme administrative de dimensiuni mari. Statul este cea mai mare organizație, deci are cea mai mare structură administrativă. Birocrația este inevitabilă, este neagră dacă este coruptă.
Ales nu înseamnă întotdeauna competent.
Să vă dau un exemplu, la o primărie din Județul Mureș, un primar proaspăt ales voia să face ce vrea el. Contabila șefa tot a refuzat să aprobe cheltuieli și plăți pe care primarul cu pricina voia să le facă din bani publici, ca fiind ilegale. A concediat-o pe doamna cu pricina. Vine Curtea de Conturi la control, și primarul ales cu o majoritate confortabilă de voturi ii trimite in camera de la Primărie unde erau documentele contabile. Acolo Curtea de Conturi găsește un munte de documente aruncate în cameră. Una peste alta, eroul nostru ales a ajuns la pușcărie, pentru fraudarea fondurilor publice.
Birocratia are și rostul de a ține aleșii în cadrul legal, de a împiedica abuzurile.
”ce poate insemna „eficienta” atunci cind vorbim de birocratie?”
Exemplu concret din UK: înmatricularea unei mașini. Fostul deținător trimite prin poștă la DVLA vechea carte de identitate a mașinii (formularul V5c) care era pe numele lui, iar noul deținător primește tot prin poștă, în 4 săptămâni, noua carte de identitate. Mult mai devreme, în 5-6 zile, noul deținător primește o scrisoare de confirmare de la DVLA, prin care este înștiințat la ce dată va primi noul V5c, pe numele lui.
Nu interesează pe nimeni cum a dobândit mașina noul deținător, nu trebuie contracte de vânzare-cumpărare, donații, schimburi etc. Odată ce vechiul deținător a completat datele noul deținător în vechiul V5c și l-a trimis la DVLA, se presupune că s-au înțeles ei cumva și nu e treaba statului cum anume.
Birocrația este necesară, mașinile trebuie să aibă numere de înmatriculare și să se știe clar cine e deținătorul. Dar asta nu înseamnă că oamenii au nevoie de zile de concediu ca să-și înmatriculeze mașina, cum se întâmplă pe malurile Dâmboviței.
UK este un caz special cu DVLA.
Si formularul presupune ca toata lumea stie sa citeasca si sa inteleaga ceea ce este scris. Si ca nu minte.
:))
Sau:vinzatorul si cumparatorul se duc la orice oficiu postal si in prezenta lor functionarul trece pe numele cumpraratorului certificatul de inmatriculare al masinii,care e in cotinuare valabil.Fara intrebari.Este facuta (pe loc) doar o verificare ca masina nu e ipotecata.D-le Durak presupun ca ai folosit sistemul asta
Bun exemplu, dar se poate și mai bine: în Germania mașina este vândută împreună cu certificatul de înmatriculare (Fahrzeugschein, care se păstrează în autoturism) și cu cartea mașinii (Fahrzeugbrief, care se păstrează acasă). Nu e nevoie nici măcar de un document de vânzare între cei doi negociatori: se întâlnesc privat și își înmânează reciproc actele, autovehiculele si banii. Fostul proprietar nu mai are bătăi de cap din acel moment. Noul proprietar este cel care înmatriculează mașina pe numele cui dorește, fiind posesorul autovehiculului și al celor două documente. Operația durează maxim o oră la ghișeu sau, in unele județe (Landkreise), o săptămâna online*, posesorul primind actele și numerele de înmatriculare acasă prin curier (dacă dorește numere noi).
* pentru rezolvarea online a solicitărilor, solicitantul are nevoie de un act de identitate digital și un cod personal de identificare prin intermediul AusweisBund. Cu acestea el se poate anunța de acasă și la casele de sănătate, la uniunea germană a pensiilor, la oficiul fiscal și chiar la unele instituții private, de exemplu pentru deschiderea unui cont bancar.
În UK, identitățile digitale se creează separat pe fiecare domeniu și doar acolo unde este nevoie. Identitatea digitală sub care se completează o declarație fiscală nu are nicio treabă cu identitatea sub care se deschide un cont bancar și nici cu identitatea sub care se înmatriculează mașina.
Evident că e vorba de aceeași persoană, cu același nume și aceeași adresă, dar nicio instituție a statului britanic nu are acces la date care nu o privesc, nu există o bază de date mamut despre toți cetățenii. Germania a fost stat totalitar, UK niciodată, asta e diferența. În Germania există cărți de identitate, în UK au existat doar pe perioada celor două războaie mondiale și au fost de fiecare dată desființate după.
P.S. încă un mic amănunt: în Germania, în Fahrzeugbrief se văd toți foștii proprietari ai mașinii, date care nu au de ce să fie publice. În formularul V5c din UK nu apare decât numele deținătorului curent al mașinii. Dacă un fost proprietar al mașinii trebuie contactat, numai DVLA îl poate contacta și îl contactează fără ca identitatea și datele lui personale să fie dezvăluite și noului proprietar.
nu cred ca subestimati birocratia noastra, ca are multa imaginatie;
un anume soi de „intervenție masivă în formarea forței de muncă cu cursuri finanțate de stat” te poate procopsi cu o birocratie suficient de savanta cat sa pretinda toate neamurile de diagrame, planificari, proiectii si strategii, cum scrie la cartea de management, sa nu fie pacat sa se prafuiasca neuronul de copy/paste;
daca ar fi sa investigheze cineva un „accident” tehnic, niste experti de calibrul celor de la Aircrash investigations n-ar mai gasi niste registre concise de mentenanta, ci tone de maculatura care oricum nu garanteaza nimic si nu dovedesc nimic pana sa vina rezultatele de la laboratorul care conteaza; la despicatul firului in patru potentialul tinde sa creasca exponential
De asta am spus ca angajatorii proiectează cursurile, alte firme le prestează, statul stabilește niște reguli formale si finanțează. Dar e doar un exemplu, o abordare u;or diferita
40% birocrație sau taxe? Că nu e chiar totuna!
De mai bine de jumătate de secol așa procedează Germania: taxează fiecare detaliu. Ar fi incorect să taxeze de exemplu apa menajeră și să nu taxeze fumul, să taxeze energia și să ignore transportul. Este laborios, dar costurile rezultă oricum, chiar dacă nu sunt facturate în prețul chiflei. De exemplu, brutarului nu-i pasă dacă cuptorul este învechit și poluează aerul din localitate, dacă astfel poate vinde chifle cu 25% mai ieftin decât concurenții. Dar clienții săi inspiră aerul poluat și plătesc în altă parte mai mult. Și-au furat singuri căciula. Iar mie, care nici măcar nu cumpăr chifle de la el, nu-mi folosește la nimic cheltuiala sa redusă, faptul ca se aprovizionează de la țăranul care poluează pânza freatică cu excesul de pesticide, care aruncă noaptea pe câmp gunoiul de grajd de nu poți respira aerul, care angajează la negru tractoriști din Siria sau vinde ouă “bio” de la găini hrănite cu furaje combinate. Sau dacă angajează un transportator ieftin, care transportă cu aceeași dubiță și chifle și îngrășăminte chimice. Clientul are dreptul să fie sigur că dă bani pentru o marfă de anumită calitate. Bineînțeles că și controlul costă, dar in lipsa lui rezultă anumite costuri pe care le preia involuntar comunitatea, așa cum am arătat mai sus. Profitul rămâne privat, dar o parte din costuri sunt rostogolite spre comunitate. Nu este corect!
Evident, sunt conflicte de interese între cetățeni, iar statul este obligat să le rezolve, dar în baza unui intervenționism minimal în primul rând asupra mediului și apoi al economiei.
1. România trebuie să treacă de la dezvoltarea CANTITATIVĂ actuală specifică capitalismului sălbatic, la o dezvoltare CALITATIVĂ specifică economiilor dezvoltate. În acest sens, trebuie sprijinită creșterea capitalului, îndeosebi al celui românesc. Intervenția statului ar trebui să fie minimă în economia concurențială.
2. Consider că în 5-10 ani trebuie dublat pib-ul nominal, în condiții de scădere a deficitelor și a datoriei externe.
3. Să urmăm metodele SUA nu ale Europei de Vest sau Chinei.
Numai că… ne-am hotărât ce vrem?
Poate ar fi cazul întâi să dezbatem ce ar trebui să vrem. După ce discutăm, putem decide ce vrem. Și după aceea urmează să luptăm să se întâmple ceea ce vrem, și să lase UE să se întâmple ceea ce vrem.
UE!? Cine mai sunt și ăștia?
Cei care iti spun ce ai de facut
Mda…socialism cu față umană….
@Lucifer
In teorie UE sunt de la echipa adversa d-voastra.
Dar fac tot timpul blaturi asa ca va ajuta.
:))
Romania nu este singura .Singuratatea Romaniei din vremurile ceausiste a dus la faliment .Suntem angrenati intr-un sistem extrem de bine pus la punct .Avem aproape toate rezervele naturale intacte .Avem o dezvoltare fara precedent in IT si o expertiza de luat in seama in domeniul militar .A venit timpuil nostru .Acum tara isi dezvolta soselele de mare viteza si autostrazile si ofera multumita PNRR(va continua si dupa 2026) imense sume de bani pentru dezvoltare .Se lucreaza vizibil peste tot in tara .Avem o Diaspora ce trimite alte imense sume de bani ce contribuie la cresterea PIB bani pe care daca cetatenii ramineau in tara nu ii puteam colecta suta la suta .Citeva milioane de oameni trimit anual in Romania zeci de miliarde de euro .Statistica ce ne prezinta cresterea pretului , pe anumite segmente , este adevarata dar preturile din Romania erau extrem de mici .Am depasit orisicare estimare de crestere a PIB.Nu ne vom opri aici .Asadar orisicare forma a dezbaterii nu poate fi facuta pe model individual .Planul este cu mult mai mare decit pot unii pricepe .Sa avem rabdare .Ceea ce UE reuseste sa faca si noi toti o data cu ea este unic in istoria lumii moderne .
Imi place optimismul dumneavoastră. Ceea ce spuneți dvs este ceea ce imi doresc si eu. Doar ca asta nu se întâmpla pur si simplu, trebuie voință, determinare, si o viziune clara.
A fi candid sau uneori optimist este un mod de a functiona .Viziunea clara este prezenta peste tot in jurul nostru .Banii obtinuti prin PNRR , ajutorul acordat Ucrainei fara de care Rusia era la granitele nostre acum , dezvoltarea tehnologica fara de precedent (nu cu mult timp in urma Romania era inca la coada vacii – nu ca ar fi fost foarte rau ) impulsul dat de miliardele de euro (bine ca avem de unde le lua) in sistemul militar de aparare , ajutorul ce cuprinde alte sute de miliarde de euro oferite pentru refacerea Ucrainei si multe alte oferte in Invatamint , constructii de tot felul , cai ferate si autostrazi sau drumuri rapide , sunt vizibile la tot pasul .Fara aceste sume de bani nu ne puteam dezvolta .
Optimism suna bine, cumva o fi bine insa nu stim cum. Ce ramane , este speranta.
PIB-ul inseamna -in fapt- cresterea vanzarilor; marfa, servicii; si va creste atit timp cat guvernele populiste vor face pomeni. Salarii, pensii etc.
Desigur, asta inseamna si inflatie. Si privind cifrele, fara sa corectezi inflatia, se pare ca e in crestere PIB-ul. Oricum, coeficientii pentru inflatie nu sunt niciodata corecti. Oare de ce?
Partea proasta e ca vinzarile -care vor exploda- sunt ale produselor de import.
Deci…
Romania este (economic) bransata la masina plamini/inima exterioara. Singele economiei (banii lichizi) sunt manipulati de bancile straine.
Pina nu vom avea o retea de banci autohtone, cu capital autohton, pe cel putin pe 51% din piata, toate calculele sunt inutile.
In ce priveste productivitatea, trebuie sa va amintiti ca mai toate firmele din Ro sunt straine, cu tehnologii de varf. La ce productivitate va referiti?
Nu trebuie sa uitati ca avem cele mai mici salarii din UE, concomitent cu cele mai mari preturi la vinzare.
Ba chiar si dobinzile la depozitele de economii sunt cele mai mici din UE, caci bancile straine nu ne acorda aceleasi dobinzi ca in tarile mama.
Dupa ce introduceti toate acestea in ecuatie, mai vorbim ce rezultat da.
(Pe urma ne plingem, ca tinerii opteaza pentru AUR…..)
Productivitatea in Romania la multinaționale e oarecum falsa. Valoarea de ieșire, prețul de vânzare, care este facturata subsidiarelor este de obicei subevaluat, pentru a transfera legal profiturile unde vor multinaționalele. Cata vreme nu reusim sa facem din Romania locul unde rasare profitul, asta nu se va schimba realmente.
nu o sa rasara niciodata la firmele straine;
asta nu inseamna ca sunt (suntem) nationalisti; si nici ca vrem o politie economica mai mare; vrem investitii straine, dar e nevoie si de mai multe firme romanesti in peisaj; incepid cu banci comerciale;
poate ca e nevoie sa asiguram facilitati de pornire a firmelor in domeniu industrial si bancar…si nu numai tinerilor; (in fond, experienta o au cei trecuti de prima tinerete, care au lucrat efectiv; si cei care se apropie de pensie, si ar vrea sa deschida o firma proprie, nu sa stea de pomana, sa astepte pomenile guvernamentale, din 4 in 4 ani);
iar bancile au un prag prea mare pentru deschiderea firmei (5.000.000 E); e imens pentru noi si distruge orice initiaitiva; pentru a lasa piata finaciar/bancara fara o concurenta reala; se afirma ca profitul ar fi prea mic, la cifre mai modeste; sa lasam asta in grija patronului sau actionarilor; iar devine statul taticul sau mamica ce nu da voie si poarta de grija unde nu trebuie?
Din păcate ecosistemul financiar e cam subțirel la noi. Există o grămadă de servicii financiare care ori nu există, ori sunt subdezvoltate dramatic.
Pragul de 5.000.000 nu e cine știe ce. Asta poate însemna un total de pasive de maxim 45.000.000 euro, ceea ce înseamnă o marjă estimată optimist de aproximativ 450,000 euro anual pentru cheltuieli și profit. Pentru o bancă la început, care trebuie să închirieze spații, să cumpere softuri și diverse aplicații mobile, și multe altele, e foarte puțin. Oricum sub această sumă probabil nici nu poate fi vorba de echilibru financiar. Oricum, bariera reală nu este suma de 5.000.000, ci aprobarea boardului executiv de BNR. Pentru oamenii care ar primi un astfel de aviz, mobilizarea a 5.000.000 euro este un mizilic.
Să nu uităm că atunci când statul român a vrut să capitalizeze CEC Bank, Comisia europeană nu a acceptat. Au acceptat doar fuziunea Exim Bank. Băncile străine sunt principalul factor de spoliere a economiilor din Europa de Est. Linia roșie a Europei de Vest este: NU VĂ ATINGEȚI DE BĂNCILE NOASTRE!
NB. Eu aș naționaliza pentru început toate băncile austriece și hunguresti din România….
Naționalizarea este o idee foarte proastă. orice naționalizare ne-ar scoate complet din circuitul investițiilor internaționale. Nici un investitor internațional nu ar accepta să colaboreze cu o țară în care proprietatea privată este încălcată în acest mod.
Problema capitalizării de către stat a unei bănci proprii este o problemă de natură concurențială.
Brăduț Bolos: ziceam ai eu…cu năduf…
O analiza succinta si obiectiva al autorului acestui eseu. Dar domnia sa a uitat potentialul lagricol si forestier. Producem multe materii prime brute fara valoare adaugata prin prelucrare. Marele neajuns actual al Ro este hipertrofia statului la nivel central si judetean, local, mediul privat de afaceri vulnerabil si oscilant, legislatie proasta si stufoasa, mereu schimbabila. Inca mentalitatile comuniste nu au disparut si greu vor dispare, mai trebuiesc inca 2-3 generatii. Personal am elaborat cateva strategii pe anumite subdomenii economice cu solutii viabile dar cei din ministere le au dat cu flit in fata intereselor de partid si nu numai.
Nu am uitat, doar că domeniul agricol este un domeniu în care creșterea de productivitate poate avea efecte negative grave la nivel de societate. Mai exact creșterea de productivitate duce la creșterea costurilor de sănătate, creșterea morbidității (implicit scăderea productivității altor sectoare), scăderea speranței de viață, și multe alte probleme. Microeconomic, e clar, se poate crește masiv productivitatea, macroeconomic lucrurile sunt mai complexe, e un domeniu prea complex ca să îl abordez.
agricultura bazata pe arendasi este pustiitoare; o sursa de venituri incontrolabila;
statul trebuie sa sustina ferm fermele private de pina la 100ha! si sa vina cu un pachet de masuri in favoarea lor, pornind de la credite pentru cumpararea pamintului (gen „prima casa”); masuri care sa fie aplicate tuturor celor ce vor sa se stabileasca in mediu rural, nu doar tinerilor; tinerii sunt chititi pe distractii, nu pe munca;
iar arendasii sa fie obligati sa ia pamintul in arenda doar cu contracte incheiate la notariat, doar pe paminturile ce au acte de succesiune legale!
actualul sistem e o sursa continua de furt si abuzuri; arendasi/primarie/ rude ale defunctului, pe paminturi ce nu sunt lucrate (propietari la oras, bolnavi, batrini)
Eu mă refer la creșterea productivității prin tehnologii avansate. Se poate crește masiv productivitatea cu semințe modificate genetic, îngrășăminte, pesticide, ierbicide etc. Cantitatea poate crește spectaculos, dar calitatea nu poate rămâne comparabilă. Problema care mă frământă pe mine este efectul consumului de alimente obținute prin astfel de agricultură asupra sănătății și productivității populației.
cu ocazia virusului de Wuhan mai aflam ca si inovatia are motive sa migreze si ea, de la mama ei, catre legislatii mai blande;
asta cu calitatea invers proportionala e o perceptie subiectiva, pentru ca depinde ce urmaresti: o rosie/un mar cu coaja tare sau un pepene mai dulce sau fara samburi; pepenii aia gustosi, cu sau fara samburi, is modificati genetic; aia din gradina lui mamaie is un fel de castraveti mai umflati;
Pt ce este nevoie sa crestem in continuare productivitatea si eficienta ? filozofic v-ati pus intrebarea ? Cine doreste tot mai mult nu-i va ajunge nici o data, a spus-o un filosof grec, imi scapa numele.
Intre timp se vorbeste de renuntare, a-si spune „eficientizare negativa” , avem nevoie de tot si toate ce se produc in deprimentul resurselor ?
Daca toata lumea ar consuma precum Germania, resursle anuale s-ar cunsuma un luna mai, global undeva in august iar cine traieste ca in Jamaica i-ar ajunge resursele pe un an.
„Pt ce este nevoie sa crestem in continuare productivitatea si eficienta ?”
Pentru a munci cât mai puțin sau pentru a crește nivelul de confort. În urmă cu 300 de ani, o familie întreagă, de 5-6 persoane, dormea într-o cameră de 12-15 mp. Nu aveau energie electrică, nu aveau televizor și nu aveau motive să stea în casă. Oricum în gospodărie era destulă treabă, de când se lumina de ziuă și până mult după lăsarea întunericului.
Numai creșterea de productivitate a permis ca în zilele noastre, aceeași familie să aibă o locuință de 5-6 ori mai mare și să petreacă o bună parte a celor 24 de ore în fața televizorului sau a calculatorului. Mașina de spălat se descurcă singură, frigiderul păstrează alimentele zile întregi, dar toate astea au la bază o creșterea semnificativă de productivitate.
Problema serioasă e alta: redistribuirea excesivă. Prea mulți oameni trăiesc astăzi din munca altora, iar în Europa lucrurile au ajuns mult prea departe: vest-europenii trăiesc din munca asiaticilor și a est-europenilor. Egal dacă e vorba de produse fabricate în Asia și în Europa de Est sau de forță de muncă din aceleași regiuni, importată în Europa de Vest. Șoferii români sau zugravii români din Anglia depun munca reală, de productivitate scăzută, în timp ce localnicii preferă să trăiască din redistribuirea rezultatelor muncii reale.
Cu cât statul devine mai intervenționist, cu atât mai mult subminează drepturile de proprietate și, prin urmare, forțele pieței, înlocuindu-le cu orientări politice.
Interventionismul accentuat se manifesta printr-o birocratie tot mai stufoasa, opaca lasand mult loc coruptiei.
Statul nu poate invinge piata, este o lege pe care multi n-o inteleg, politicul se impotriveste din motive, vezi, de dreptate sociala etc,etc.
Dreptate sociala nu exista, diferente a fost, sunt si vor fi , este de datoria individului daca este lasat liber sa-si gaseasca un functie de aptitudini si educatie locul in societate.
Aceste orientari politice sunt vizibile spre un colectivism chiar eco-comunism, sunt voci care pledeaza pentru
inlocuirea actualei ordini economice capitaliste ei considerand cresterile economice continue pericolul major pt mediu.
În schimb, liberalismul se bazează pe coordonarea descentralizată a activităților economice prin intermediul pieței și al concurenței. De asemenea, el respectă și protejează proprietatea privată ca element constitutiv al unei ordini sociale liberale. În locul controlului statului, liberalismul se bazează pe puterea de inovare a întreprinzătorilor plini de resurse. Istoria a demonstrat că liberalismul este calea cea mai de succes.
Din motivele sus mentionate nu se poate creste spectaculos sub nici o forma BIP, cel potential ? imi scapa, nu inteleg termenul, ceva potential este o dorinta, cel mult un obiectiv, PIB este ceva real, o marime masurabila.
Daca dorim intradevar ca Romania sa prospere este nevoie de definirea a catorva obiective reale, care pot fi atinse in 5 – 10 ani astfel incat PIB sa creasca.
Dezvoltarea si sustinerea agriculturii pt ca avem pamant destul, dezvoltarea productiei de alimente pt intern cat mai ales pt export.
Numai acest sector deja antreneaza o industrie si servicii numeroase necesare incepand de la prelucrarea pamantulu si pana la logistica.
Dezvoltarea industriala specializata ca ex. farma si chimica ofera multe oportunitati.
IT ramane in continuare de viitor pe langa energie, logistica si turism.
Ca aceste ramuri sa se poata dezvolta este nevoie de vointa politica, atat pt ca noi ca indivizi nu dispunem de parghile necesare, oferirea cadrului legal in care se poate dezvolta tara.
Avem putine oportunitati, de fapt singura, sa alegem pe cei care ar putea oferi ceva numai ca acei deocamdata nu exista.
Si inchei cu citat al lui Hayek despre forma politica in care traim.
„”Forma de democrație practicată astăzi este din ce în ce mai mult sinonimă cu procesul de cumpărare de voturi și de defăimare și recompensare a unor interese speciale necinstite, un sistem de licitație în care, din câțiva în câțiva ani, puterea de legiferare este încredințată celor care promit adepților lor cele mai mari avantaje speciale, un sistem produs de sistemul de șantaj și corupție al politicii cu o singură adunare atotputernică, având atașat cuvântul democrație fetiș”.
”Cu cât statul devine mai intervenționist, cu atât mai mult subminează drepturile de proprietate și, prin urmare, forțele pieței, înlocuindu-le cu orientări politice.”
Corect. Dar de multe ori asta este dorința alegătorilor și agenților economici. De exemplu, in SUA corul majoritar al piețelor financiare urla că vor menținerea QE… care în fond este deficit bugetar.
”PIB potențial” este un termen tehnic. A nu se confunda cu cât ar putea să fie PIB în condiții ideale.
”corul majoritar al piețelor financiare urla că vor menținerea QE… care în fond este deficit bugetar.”
Pe de-o parte, piețele financiare produc bani din nimic și vând acel nimic pe bani, e explicabil că ele vor QE, deși distruge economia reală. Pe de altă parte, Statele Unite își exportă inflația pe toată planeta, așa că își poate permite destulă iresponsabilitate.
La o scară mai mică, exact asta face și Bucureștiul: își exportă inflația în toată România. Locuitorul de la Dorohoi sau de la Zalău devine astfel mai sărac pentru ca bucureșteanul să circule cu metroul la jumătate de preț. Ilie Bolojan relata o discuție pe tema asta cu primarul de la Buzău, care nu putea să explice oamenilor de ce biletul de autobuz la Buzău e mult mai scump decât o călătorie cu metroul în București. Fiindcă Bucureștiul poate să-și exporte inflația în toată țara, nu de altceva.
”asta este dorința alegătorilor și agenților economici.”
Dorința asta generează crize de genul celei din 2008. Iar crizele au un mare merit: asanează economia reală. În 2008, General Motors a fost salvată de guvern și funcționează și astăzi, în timp ce Lehmann Brothers s-a dus … de suflet, așa cum merita de mult 😀
Nu prea mai exista dorinte reale ale alegatorului, ele sunt manipulate si „fraimuite” astfel incat lucrurile sa se potriveasca, mai putin pt alagator, mai mult pt cei care detin puterea.
Intrebati oameni pe strada ce isi doresc si ce primesc in urma unui vot ? la inceput promisiuni , deziluzionarea apare destul de repede.
Ne-ar trebui mai mult Hayek si mai putin Keynes, cu alte cuvinte curaj si incredere in puterea individului, a comunitatilor, limitarea puteririlor politicienilor prin lege, cu alte cuvinte mai multe referendumuri, alegeri directe, votul si omul si nu lista !! democratia directa nu convine celor care detin puterea.
Ceea ce spuneti este corect aplicabil in situatie de normalitate .In situatie de razboi prioritatile se schimba substantial .In fapt totul este reprezentat de vechea lupta intre politic si economic la care acum participa si sistemul militar .Fiecare doreste acapararea puterii totul realizat mai mult sau mai putin vizibil .Tentatia obtinerii puterii absolute este foarte mare .
„Nepal, Bangladesh, Filipine, Pakistan, India, sau orice țară care exportă forță de muncă.”
Sclavagism „modern” a-la tarile din Golf prin firme ale caror proprietari sunt necunoscuti si nu pot fi verificati daca respecta legea?
…
Dedicatie pentru toti forumistii https://www.youtube.com/watch?v=m_Q5dSbBczE
Subtitrare in engleza este la Settings.
:))
Tehnic vorbind, costul formării forței de muncă de import și ulterior costul perioadei de bătrânețe este economisit de statul beneficiar și suportat de statul furnizor al forței de muncă. În plus expații nu beneficiază de toate drepturile cetățenilor, deci sunt mai ieftini în ansamblu.
Deci, pentru Romania, importul de forță de muncă este teoretic deosebit de rentabil.
Momentan Romania subvenționează UE, SUA sau orice țară destinatară a emigrației cu toate costurile suportate de la naștere la vârsta emigrării (Naștere, sănătate, educație).
Asta era si justificarea lui Ceausescu sa vanda evrei si germani. Pe baptisti ii vindea ca parte din deal-ul cu Carter.
PNRR-ul acopera macar marginal costurile?
Sau redeventele diasporei romanesti inca sunt mai semnificative dpdv financiar?
Este partial adevarat .Costurile nu sunt in totalitate parte a ofertei statale .Fiecare plateste individul un procent atasat dezvoltarii personale iar un alt mare numar de cetateni ajunsi in Occident redistribuie o parte a profitului personal catre tara de origine asta ca sa nu mai spunem cum tara de origine plateste din banii nostri ai tuturor o parte din dezvoltarea individului de la nastere pina la emigrare sau plecare temporara .
A se vedea tendinte si cifre aici:
https://www.jpost.com/middle-east/arabs-move-from-europe-to-gulf-countries-in-pursuit-of-better-quality-of-life-794915
:))
Am putea crește PIB-ul potențial? Raspunsul este: Bineinteles, si inca cum!!!
Pe langa cele 4 posibilitati creditated Dlui Valentin Lazea si care sunt exemple clasice din manualul de macroecomie, si pa langa cele 2 posibilitati complementare sugerate de Dl Bolos, imi permit sa mai adaug 2 posibilitati viabile pentru Romania care pot aduce contributii importante la crestrea PIB-ul potențial, si la diminuarea a ceea ce in macroeconomis se numeste „output gap”:
1. re-lansarea Industriei de Aparare care sa produca in parteneriat public privat harware-ul necesar securitatii nationale la noi in tara, si care sa reduca gradual dependenta masiva de technologie straina, dublata de crearea unor programe de lansare a unei industrii nascente de IT cybersecurity.
2. lansarea de parteneriate strategice cu Institute Politechnice si Scoli de Business de prestigiu din SUA/UK care sa vina si sa deschida in Romania campusuri de ultima generatie, unde studentii romani si cei din tarile limitrofe sa fie educati la standarde occidentale de profesori validati de sistemele de valori din SUA/UK.
Respect!
Relansarea industriei de aparare pe baza parteneriatului statului cu firme de prestigiu din SUA/UK/Franta/Germania.
Câtă vreme nu se pune problema războiului pe teritoriul României, aveți dreptate.
Modelul actual rusesc de suces care provoaca multe bataie de cap Ucrainei si partenerilor.
Inlocuti firmele de prestigiu din occident cu cele rusesti.
Europa nu este cu nimeni in razboi , prin „mantinela ucraeniana” cu rusii.
Dezvoltarea industriei de razboi lipseste industria civila de resurse si nu poate fi un motiv serios pt vre-o relansare economica pe termen mediu si lung, orice razboi se termina.
Daca intradevar Europa si-ar tura motoarele industriei de aparare ar aparea stocuri de arme pe care Ucraina singura nu le.ar putea folosi din lipsa factorului uman, la rusi este altceva, ei sunt ca. 150 de milioane fata de ca. 45 cat are Ucraina.
Numai un conflict cald direct cu rusii ar fi economic o relansare insa nu cred sa fie cineva in Europa care il doreste. Arme produse pe stoc sunt bani si resurse imense blocate, respectiv vandute undeva in lume ar produce alte probleme. Este extrem de greu gasirea acelui echilibru intre industria civila si cea de razboi/aparare daca nu exista un conflict deschis.
Intrebati oamenii pe strada, este cineva dispus si ar accepta ca Europa si NATO sa intre in razboi deschis cu rusii fara a fi atacati direct, probabil 90 % ar spune nu pt .
Cred ca este mai bine sa ne preocupe creșterea PIB-ului real, nu a celui scriptic potențial (fie el si dinamic).
In plus nu contează cat de mut creste PIB-ul atât timp cat cheltuiești mai mult decât aduni in visterie. Asta ar trebui sa-i preocupe pe economiști si nu niște iluzorii creșteri ale unui indicator imperfect.
Omul a inventat de la roata pana la racheta de toate insa n-a reusit sa inventeze inca un parlament lipsit de idioti.
Determinare exista dle Bolos.
Numai ca are alte „prioritati”/”orientari”. Si nu… nu poate fi „recalibrata”.
Din cauze… naturale. Si educative.
In cazul Romaniei cresterea potentialului PIB-ului este doar un exercitiu de imaginatie. Contrafactual.
Deoarece fundamentul / structura economiei romanesti este gresit/a.
Se observa in structura veniturilor la bugetul national.
Punctual:
– resursa umana, cantitativa dar mai ales calitativa / necesar actual => raport subunitar
(importul nu va rezolva nici macar catitatea iar „educatia” rezolva nativii)
– energie / combustibili => foarte scumpa/i
– materii prime, materiale => majoritar importuri, deci scumpe
– imprumuturile => scumpe
(plus ca „rostogolim” datoria si aruncam banii in pom…, consum)
”fundamentul / structura economiei romanesti este gresit/a”
Structura tuturor economiilor este dinamică, se schimbă în timp. Structura economiei României nu face excepție de la această regulă. Schimbarea contextului economic este de cele mai multe ori mai rapidă decât capacitatea de restructurare a economiei.
1. Legat de nevoia de resurse umane care este neacoperită, motivul principal este faptul că pe piața europeană a muncii angajatorii români nu sunt competitivi în comparație cu angajatorii din țâri europene mai dezvoltate. Prin urmare avem o migrație semnificativă în mod special la cei mai productivi angajați.
2. Energia este scumpa pentru că nu există concurență reală. Combustibilii sunt scumpi din motive fiscale în primul rând.
3. Importul de materii prime și exportul de produse procesate complexe este foarte ok. Exportul de materii prime și importul de produse procesate este problematic.
4. Împrumuturile sunt scumpe, adevărat.
Punctul 1 este un fapt care nu poate fi schimbat „prin masuri” , schimbarile pot interveni doar printr-o dezvoltare economica sanatoasa. Pe termen scurt rezolvarea poate fi numai importul de forta de munca cu toate implicatiile socio/culturale negative.
Pe termen mediu si lung, pregatirea personalului necesar de un sistem de invatamant calibrat pe necesitatile economice ale tarii in urmatorii 20 de ani cu focusul pe sustinerea meseriilor, nici o digitalizare si nici o IA neputand inlocui un meseriasi incepand cu sofer si pana la zidar sau dulgher.
2. Reducera fiscalitatii pe energie se poate face „din pix” daca exista vointa politica concomitent cu dezvoltarea productiilor proprii netinad prea mult cont de ce spun altii.
3. In Romania agricultura este baza materiilor prime dezvoltare aecsteia pe langa energie ar trebui a fie in primplanul masurilor.
4. Valoare imprumuturilor n-o putem influenta pe termen scuri si mediu decat printr-o disciplina monetara si finaciara „exemplara” care trebuie sa inceapa cu reducera cotei de stat si concomintent sustinerea mediului privat de afaceri.
Reducerea fiscalitatii, a birocratiei iar politic rezolvarea problemei Schengen pe zona terestra, la nevoie si prim masuri ” politic incorecte” la adresa celor care ne blocheaza in continuare.
1. Domnul Bolos spune, pe buna dreptate, ca ar fi loc de crestere.
Doar ca acele zone implica resursa umana inalt calificata
(pentru valoare adaugata mare). De unde o „importi”?
Iar daca reusesti… competenta, calificarea, loialitatea trebuie rasplatite.
Bine si foarte bine. … si ultrafiscalizarea muncii te scoate din piata.
Digitalizarea? Da. In Romania inseamna ca va creste viteza cu care se misca degetele „pa aifuon” cand da „laicuri pa feisbuci, toaca-tica… ”
2. Vointa? Poate.
Putirinta? … stiti dle Urs procentul reprezentat de accize si TVA
din totalul veniturilor bugetului national?
Productia energetica proprie sanatoasa ar insemna valorificarea potentialului hidro. Plus stocare. Si nuclear. Aventurile costisitoare cu „moristi” si panouri de „floarea-soarelui” din ciaina si acumulatori tot din ciaina le faci daca-ti permiti (nicidecum cu bani imprumutati) si doar dupa ce ai asigurat consumul din surse permanente. Solide si flexibile. Pentru a caror creare chiar poti folosi bani imprumutati.
4. Costurile imprumuturilor deja se rostogolesc. Adica se iau alte imprumuturi pt plata dobanzilor. Nivelul este deja nesustenabil. Nu se rezolva nici daca un an de zile nu s-ar plati deloc bugetarimea.
Recomand citirea celor scrise de scoala economica austriaca, singura in opinia mea care este aproape de realitate, care avertizeaza prin Hayek asupra faptului, amestecul masiv al statului in economie pot produce schimbari de sistem, de la capitalist la cel socialist si comunist.
Cota de stat in economiile europene este covarsitoare peste care se suprapun directivele UE , nimic mai toxic.
Intre timp se recunoaste oficial ca interzicierea motoarelor cu ardere interna de catre UE a fost si este o greseala de politica economica gresita iar partidul popular european se va angaja pt eliminarea acestei legi.
Cine preia costurile ? doar politice ? mi se pare foarte putin fata de pagubele produse la nivel european si ar fi necesar de o investigatie penala si sanctionarea celor care au propus acesta aberatie.
Raspunderea in fata legii trebuie introdusa imperativ in actul politic/legislativ pt ca vedem bine cum policieni iresponsabili dupa terminarea mandatelor profita in continuare de toate beneficiile si drepturile precum pensii si alte alocatii pe langa trecerea de partea lobbyistilor.
Dezbaterea intervenționism/neintervenționism este esențială pentru o economie sănătoasă. Teoretic vorbim de Keynes si urmasii lui versus Hayek si urmasii lui. În practică însă și Keynes si Hayek au fost oamenii vremurilor lor. Acum, lucrurile sunt mai rafinate, mai complexe, contextul internațional economic e diferit, de fapt eu am senzația ca este nevoie de o redefinire a intervenționismului și de o redefinire a neintervenționismului.
Eu, personal, cred că non-intervenționismul este funcțional numai în situații de normalitate. În situații de șoc, economic, militar, social, intervenția statului este obligatorie, și, fără nici o îndoială, solicitată imperativ de o mare majoritate a agenților economici și a populației.
Pe de altă parte, dacă este să vorbim de intervenționism, în forma lui actuală, este cazul să fie reinventat, în sensul reducerii dramatice a volumului și țintirea precisă a intervenției în puncte cheie. Momentan intervenționismul este ca tehnică echivalentul nivelului tehnologic al bombardamentului din al doilea război mondial, e cazul să vorbim de un intervenționism care să fie echivalentul nivelului tehnologic al muniției inteligente din zilele noastre.
Cu alte cuvinte, pentru rezolvarea unui șoc (macrostabilizare) în loc să se genereze deficite de zeci de miliarde și emisiune de monedă pe măsură, să vorbim de intervenții în puncte cheie din rețeaua economică cu sume cu ordine de mărime mai mici.
Criza 2008 si „rezolvarea”… care a-nsemnat de fapt (more) s*it hits the fan. Si Romania s-a „aliniat” (ca un elev silitor crescut / educat in „filosofia” memoreaza / reproduce). Ratand o sansa istorica de reconstructie mai ceva decat Battiston in 1982.
Normalitatea economica poate interveni doar in cazul interventionismului minimal, rolul statului fiind de „jalonare” , de oferi un spatiu legal in care indivizii de pot misca liber.
Diferenta intre a conduce ( interventionism prin ordine venite de sus) si cea de insotire/consiliere ( interventionism redus ) e remarcabila.
Daca ei pe cineva de mana il duci de la A la B, daca il lasi sa.si gaseasca liber drumul si doar in caz de nevoie majora intervi , diferenta este ca de la cer la pamant.
Cu ce drept statul impoziteaza veniturile ? definita clasica nu mai functioneaza pt ca nu putem defini folosul comun, cine este folosul comun, are o adresa, un numar de telefon ?
Un idivid este real, este palbabil. Daca saracesc un individ de resursele sale in favoarea altuia ( vezi subventii) ii saracesc pe toti si nu poate fi vorba de nici o dreptate sociala.
Dreptatea sociala poate fi realizata doar daca reusim sa imbogatim cat mai multi indivizi datorita dezvoltarii economice sanatoase, a unui sistem de invatamant pe masura necesitatilor reale ale economiei, a unui sistem de sanatate performat.
La urma urmei statul trebui sa asigure siguranta vietii individului, a sigurantei proprietatii si a dezvoltarii familiei.
Sper ca ati auzit de regula lui 72.
https://www.msn.com/en-gb/money/other/what-is-the-rule-of-72/ar-BB1hobIL?ocid=winp2fptaskbar&cvid=e52a13d33738433c85e1d9f5aa21c739&ei=12&sc=shoreline
Acum, nu inteleg cum din regula asta care pare sa fie cunoscuta in Golf s-a ajuns la ideea cu 72 de virgine pentru jihadisti. Este o alegorie neinteleasa sau falimentul intelectual al elitei politico-religioase?
:))
Există coincidențe matematice.
72 este 9 x 8 sau 12 x 6 sau 24 x3 sau 36 x2 sau radical din 5184.
De câte ori îmi povestește cineva de jihadiști îmi aduc aminte de ”Ahmed the Terorist”.
Mie imi aminteste cum ani de zile am trait cu groaza atentatelor.
Incepand cu injunghierea unei fete de 14-15 ani pe nume Rapp in 1991.
La 50 metri de un restaurant romanesc foarte bun.
Este langa parcul unde Rabin a avut una din adunarile cele mai importante inainte de a castigat alegerile.
Cand am sperat si crezut ca se poate face pace.
Ce amarnic am gresit!
Da. Este dinamica. Principial.
Romania insa a ratat cam toate schimbarile de context.
Exemplu (de asa NU) criza din 2008.
Cred ca migratia semnificativa a celor mai productivi (as adauga: instruiti, educati, competenti) angajati are cauze ceva mai complexe. Care nu sunt in „gradina” angajatorilor. Cum spuneam… fundamentul…
Parca ne spunea un ministru (considerat reformist) ca liberalizarea pietei de energie ne va aduce „decat” beneficii.
Motive fiscale? Da, daca ne referim la TVA aplicat „peste” acciza. Care acciza este de 200%…
Exportam materii prime (cereale, lemn etc)
deoarece procesarea inseamna: energie (scumpa); combustibili (scumpi); mijloace fixe (imprumuturi – scumpe); resursa umana („nepotrivita” si ultrafiscalizata); management (la fel de … „nepotrivit”)… astfel ca… provocam fractura deschisa balantei de plati.
Ce mai conteaza pe langa capul spart al dreptatii si logica fireasca internata la azil?
Oare de ce sunt scumpe imprumuturile pt Romania?
”Cred ca migrația semnificativa a celor mai productivi (as adăuga: instruiți, educați, competenți) angajați are cauze ceva mai complexe. Care nu sunt in „gradina” angajatorilor.”
Personal am plecat din țară trei ani și am lucrat trei ani in străinătate exact din motive financiare. Mi s-a oferit acolo un salar exact de zece ori mai mare decât aveam in tara pentru un job similar. Majoritatea romanilor care i-am întâlnit prin aeroporturi venind sau plecând erau cam ca și mine.
Aveti dreptate dle Bolos.
N-am cum sa combat argumentul dvs
deoarece n-am beneficiat de o astfel de oferta
astfel ca n-am avut discutii prin aeroporturi
cu zecile si sutele de romani „mai productivi”
(pe) care i-ati intalnit venind si plecand.