„Deficienta de iod reprezinta cauza uneia dintre cele mai frecvente patologii endocrine cu care se confrunta lumea civilizata. Si nu numai ca este cauza principala a aparitiei gusei endemice, dar deficitul de iod are manifestari si consecinte importante asupra dezvoltarii normale a creierului. Motiv pentru care astazi in locul terminologiei de gusa endemica se prefera descrierea bolilor prin deficienta de iod", spune prof.dr. Eusebie Zbranca, seful Clinicii de Endocrinologie din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon" Iasi.

Microelement care se gaseste in cantitati mici in organismul uman (10 – 20 mg), iodul reprezinta substratul biosintezei hormonilor tiroidieni care la rindul lor joaca un rol decisiv in metabolismul tuturor celulelor, ca si in procesul de crestere si dezvoltare al multor organe, in special a creierului. Cind necesarul de iod al unei populatii nu este atins, apar, treptat, perturbari ale functiei tiroidiene, iar cind deficitul este sever, apar: gusa endemica, cretinismul, retardul mental, rate scazute de fertilitate, mortalitate perinatala si infantila crescuta, complicatii grupate sub termenul general de patologie prin deficit de iod (IDD – iodine deficiency disorders).

IDD va antrena modificari diferite in functie de virsta la care se manifesta: „La fat si la nou-nascut apar: avort si nastere prematura, mortalitate perinatala si infantila crescuta, anomalii congenitale, cretinism endemic cu leziuni neurologice (deficit mental, surdo-mutitate, strabism); la copil apar: gusa, hipotiroidism juvenil cu dezvoltare mentala si fizica deficitare, iar la adult, gusa cu complicatiile: hipotiroidism, retard mental endemic si rate scazute ale fertilitatii", mai spune prof.dr. Eusebie Zbranca.

Deficitul de iod reprezinta o cauza necesara, dar nu si suficienta in aparitia gusii.

Etiopatogenia gusii endemice, centrata pe metabolismul iodului, a capatat noi valente in ultimii ani prin implicarea factorilor nutritionali, constitutionali, genetici, imunologici, precum si a factorilor polipeptidici de crestere. "Ca urmare, deficitul de iod reprezinta o cauza necesara, dar nu si suficienta in aparitia gusii. Dar importanta sa ca element etiologic principal al gusii endemice a fost confirmata de succesul programelor de profilaxie iodata instituita intr-un numar mare de tari", adauga prof.dr. Zbranca.

Necesarul zilnic de iod din dieta este de 150 microg iod/zi pentru adolescenti si adulti, 175 microg iod/zi pentru femeile insarcinate, 200 microg iod/zi pentru pentru femeile care alapteaza, 50 – 120 microg iod/zi pentru copii intre 0,5 si 10 ani si 40 microg iod/zi pentru copii sub 6 luni. Necesarul mediu la adult este de 150 microg iod/zi, cifra justificata de dinamica metabolismului iodului in organism.

Profilaxia gusii endemice prin suplimentarea iodului in dieta zilnica a fost universal acceptata de la inceputul secolului XX si reprezinta modalitatea majora prin care se incearca eradicarea gusii endemice. Resursele majore care asigura corectia deficitului iodat sint: sarea iodata, tableta iodata, uleiul iodat si iodarea apei, alegerea acestor mijloace realizindu-se in functie de o serie de factori medicali si socio-economici.

29% din populatia globului traieste in arii cu deficienta de iod

In prezent, 1,5 miliarde de oameni (28,9% din populatia globului) sint la risc pentru a dezvolta patologie prin deficienta de iod, iar 655 milioane (12%) au deja gusa constituita. La inceptul anilor ’90, se estima ca 29% din populatia globului traieste in arii cu deficienta de iod si largi segmente ale Europei, incluzind tari ca Germania, Franta, Italia si Belgia, continua sa prezinte nivele semnificativ scazute ale acestui oligoelement.

Rapoartele recente privind gusa si deficitul de iod in Europa au indicat persistenta gusii atit la adulti, cit si la copii in Bulgaria, Cehia, Olanda, Elvetia si Belgia. Arii cu rata crescuta a gusii persista in Austria, Romania, Polonia, Iugoslavia si Rusia.